(Bibliografie, 1. Hornby, G.;Hall, C.& Hall, E. (2003) Counselling pupils in schools. Skills and strategies for teachers)

Bariere sau blocaje ale comunicării în relaţia de consiliere

Liniştirea: Nu-ţi face griji, sunt sigură că se va rezolva.

Negarea sentimentelor: Curaj, priveşte partea bună a lucrurilor.

Falsa recunoaştere a sentimentelor: Ştiu exact cum te simţi.

Distragerea: Să nu mai insistăm asupra acestei probleme. Povesteşte-mi despre altceva.

Sfaturile: Ştiu exact ce trebuie să faci.

Argumentul logic: Da, ai dreptate, dar….

Întrebarea neadecvată: Dar de ce ai făcut asta, de ce ai procedat astfel?

Critica: Nu ar fi trebuit să faci asta.

Ironia: Da, probabil în visele tale asta se poate întâmpla.

Etichetarea: Eşti o persoană timidă.

Diagnosticul: Ştiu care e problema ta.

Moralizarea: Un copil bine crescut, într-o asemenea situaţie, îşi va cere scuze.

Ordinul: Acum vei face aşa cum îţi spun eu, asta este ceea ce îţi trebuie.

Ameninţarea: Dacă nu îţi schimbi comportamentul, vei suporta consecinţele.

Destăinuirea neadecvată: Ştiu pe cineva care a avut o aceeaşi problemă. El a procedat în felul următor…

Un important blocaj al comunicării apare înainte chiar de a fi rostit vreun cuvânt: este aşa numita ascultare de sine – self-listening. Înainte de a citi ceva sau de a asculta pe cineva cu privire la un subiect, noi avem deja în minte o serie de gânduri, idei, legate de ceea ce am făcut mai devreme sau de ceea ce vom face mai târziu. Acest lucru se întâmplă, deoarece procesul de comunicare orală sau scrisă nu utilizează toată capacitatea creierului. Unele dintre ariile creierului sunt capabile de alte activităţi (Bolton, 1979). În timpul ascultării unei alte persoane, self-listening-ul poate duce însă la o pierdere a unor aspecte importante din cele spuse şi la răspunsuri inadecvate din partea ascultătorului. Interlocutorul devine conştient de aceste răspunsuri inadecvate şi tinde să se “închidă”. Pentru