Ceramica

In epoca homerica erau interbuintate vasele „Diplion”, numite astfel dupa una din portile cetatii Atena, unde au fost descoperite. Ele sunt superioare vaselor cretane prin ornamentele pe care le au, de stil mai mult geometric. Aceste ornamente sunt combinate din linii care formeaza zigzaguri, patrate, spirale si din figuri de oameni, de cai, ori de pasari stilizate foarte schematic, aproape abstractizate. Sunt redate cu multa precizie si scene de lupta ori nave de razboi, dispuse orzontal, in benzi sau frize. Aceste frize sunt despartite intre ele prin ornamente geometrice, totul avand un ritm atragator, echilibrat.
Se cunosc vase de pastrat uleiul, pentru cultul mortilor, numite „lecithe”, vase pentru ospete, numite si „amfore”, pentru vin si pentru untdelemn. Pe astfel de vase erau redate figurile, reprezentand scene mitologice, banchete ori jocuri sportive, la inceput in negru pe fond rosu, apoi in rosu pe fond negru.

Pictura
In lumea greaca s-a dezvoltat indeajuns si pictura, desi nu ne-au ramas multe creatii ale acestei arte.
Interioarele se decorau cu picturi . Se faceau si tablouri portabile, care se expuneau intr-o sala cu siruri lungi de coloane, numita „Pynacles”. De aici vine denumirea de pinacoteca, folosita in toata lumea (o cladire cu sali mari unde se expun tablouri spre a fi vazute de public).
In pictura decorativa, aderenta la zidurile interioare si exterioare, grecii antici au reprezentat figuri omenesti, plante, animale ori motive geometrice. Ca si in sculptura, in pictura s-a tinut seama de aspectele vietii, ale realitatii inconjuratoare, care au fost observate cu mult intens de catre artisti.
Grecii au lucrat si „mozaic”- un gen de pictura care consta in fixarea unor bucati de piatra sau sticla foarte mici, de diferite culori, intr-o pasta speciala care se intareste. Ei nu au aplicat mozaicuri pe pereti, ci numai pe pardoseala (mozaic pareimentar). De aceea, nu au reprezentat in mozaic decat prea putine portrete, mai mult