Balada "Miorita", are un caracter liric, mai mult decat toate celelalte balade populara romanesti. Spre deosebire de literaturile altor popoare, in literatura rommana, atat in cea culta cat si in cea populara, episodul versificat de mari proportii, s-a dezvoltat mai putin. In cazul de fata, lirismul se datoreaza insa in primul rand temei abordate si caracterului ei simbolic, balada putand avea la origine un bocet popular. Aproape toate variantele ardelenesti ale Mioritei", sant niste bocete vorbind de jalea mamei sau a iubitei la moartea unui tanar cioban. Metaforismul este, oricum, cel obisnuit in respectiva specie folclorica: plangerea oilor, moartea vazuta ca o nunta [fiind vorba de un tanar], dorinta ingroparii in apropierea stanii etc. Cum bocetul ca si balada, se canta ori se recita in imprejurari anume, amandoua aceste specii folclorice au un pronuntat caracter dramatic.

Cateva observatii privitoare la structura baladei se impun. O prima secventa prezinta cadrul, adica scena unde urmeaza sa se petreaca "actiunea". Acesta este plaiul romanesc specific, "gura de rai", care poate fi o imagine sintetica a naturii dar, totodata si un peisaj cvasifantastic, unde urmeaza sa aiuba loc intamplari neobisnuite. Trebuie mentionata vraja recitativului, rostogolirea molcomita a versurilor, incantatia poetica rezultata din slefuirea multiseculara a verbului:

Pe-o gură de rai,/Iată vin în cale,/Se cobor la vale//Trei turme de miei,/Cu trei ciobănei./Unu-i moldovan,/Unu-i ungurean/ Şi unu-i vrâncean./Iar cel ungurean/Şi cu cel vrâncean.

Apoi atentia este mutata asupra celor trei ciobani, a imprejurarii ca doi dintre ei se sfatuiesc sa-l omoare pe cel de-al treilea, mobilul fiind rapirea averii ce consta in "oi mai multe,/ Mandre si cornute,/ Si cai invatati,/ Si caini mai barbati!". Totul [cel putin in varianta ramasa clasica prin culegerea lui Alecsandri] este prezentat repede, expeditiv, propozitiile sant introduse prin cate un "Iar" sau "Mari" si conduse de