Fenomenul laicizării şi secularizării în Biserica Ortodoxă Română

Cuprins

1. Secularizarea: o paradigmă, un concept 2. Secularizarea – context internațional – dimensiune istorică 3. Secularizarea în Biserica Ortodoxă Română I. Perspectiva istorică II. Perspectiva contemporană 4. Concluzii

1. Secularizarea: o paradigmă, un concept

Dificultatea abordării in limba română a termenului de secularizare rezidă în multitudinea de interpretări pe care acest concept o oferă publicului datorită faptului că în momentul în care acesta își face apariția în vocabularul limbii române ca neologism, societatea românească abia își face intrarea în modernitatea propriu-zisă. Secularizarea nu își găsea un echivalent în societatea de atunci, de unde și ambiguitatea care mereu a insoțit-o. Aria semantică a „secularizării” cuprinde multiple fenomene: declinul practicii religioase în ansamblu, dispariția referințelor religioase din activitățile cotidiene, pierderea influenței Bisericii asupra instituțiilor publice și culturale. În general, noțiunea de „secularizare” este întrebuințată fie descriptiv (prezentarea unei stări de fapt pe terenul religios), fie explicativ, în încercarea de a surprinde cauzele shimbărilor survenite în practica religioasă, încercându-se la limită furnizarea unor predicții pentru evoluția viitoare. Printre nenumăratele definiții ce pot fi propuse secularizării, in opinia lui Mirel Bănică, ce mai fiabilă pare a fi cea a sociologului francez Danielle Hevieu-Leger: Secularizarea este impactul modernizării, la diferite niveluri: economic, politic, intelectual, simbolic etc, asupra religiei, dar și asupra raporturilor între religie și societate, fiind o definiție care permite identificarea principalelor provocări ale modernității, precum și descrierea schimbărilor ce încep să apară în ansamblul acesteia.

2. Secularizarea – context internațional – dimensiune istorică Primul stat laic din perioada modernă şi-a avut