FRANÇOIS VILLON - BALADE

Balada doamnelor de altădată

Pe unde-s, prin ce ţări de vis, Flora, romana-ncântătoare, Alcibiada sau Thais, Ce fost-au bune verişoare, Echo, dând zvonuri chemătoare Pe stânci şi ape spre liman, Frumoasă de pereche n-are? Dar unde-i neaua din cel an?

Dar înţeleapta Helois? De dragu-i, cât a pătimit Pierre Abelard la Saint Denis, Scopit şi-apoi călugărit. La fel, Doamna ce-a poruncit Să se înece Buridan În sac şi-n Sena azvârlit? Dar unde-i neaua din cel an?

Regina Blanche ca floarea-nvoaltă Cântând cu voce descântată, Betris, Alis, Berte cea înaltă, Erembourg, doamnă-n Maine odată, Lorena Jeanne, nevinovată De englezi arsă la Rouan, Unde-s, Fecioară preacurată? Dar unde-i neaua din cel an?

Prinţe, nu întreba pe unde, Nici de al vremilor noian, Doar un refren îţi va răspunde: Dar unde-i neaua din cel an?

Balada domnilor de altădată urmând zisele dinainte

Unde-i Calist al treilea, care Ca ultimul cu-acest blazon Doar patru ani fu papă, oare? Alfons, rege în Aragon Sfiosul duce de Bourbon, Şi Artus, duce de Bretaigne, Carol, al şaptelea pe tron? Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Aşişderi, regele scotist Cel ce avea, precum se ştie, Jumate chip ca de-ametist, Din creştet până la bărbie? Al Ciprului domn und' să fie, Ori riga Spaniei, sunt ani Şi numele-i uitai, vai mie? Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Nu zic de alţii, tac mai bine, Deşertăciune-i lumea toată. Să-nfrunte moartea n-are cine, Ori s-o amâne, nici cu plată. Dar aş mai întreba o dată: Lancelot, duce de Behaigne Unde-i? dar spiţa lui bogată? Dar unde-i mândrul Charlemagne?