Histoire du roman modern

Disponible uniquement sur Etudier
  • Pages : 539 (134526 mots )
  • Téléchargement(s) : 0
  • Publié le : 30 novembre 2010
Lire le document complet
Aperçu du document
Istoria romanului modern
de R-M. Albérès Coperta de Sergiu Georgescu R.-M. Albérès HISTOIRE DU ROMAN MODERNE © Editions Albin Michel Paris 1962, 1967 În româneşte de Leonid Dimov Prefaţă de Nicolae Balotă Editura pentru Literatură Universală 1968

Prefaţă

Marginalii la o istorie a romanului modern
de Nicolae Balotă

O situaţie mitică, fundamentală pentru condiţia umană, este aceea acăutării. Mitologiile sunt pline de eroi care se angajează în aventură, pentru a găsi un obiect râvnit ori pentru a descoperi o taină. Lâna de aur, apa vie, o femeie, un monstru ascuns în labirintul său, „cheamă" eroul, îi determină vocaţia. O asemenea vocaţie întâlnim şi la eroii epopeilor antice sau medievale, în care unele mituri străvechi apar metamorfozate sau descompuse, păstrându-şi însăintenţionalitatea originară. Întâlnim, astfel, patosul marilor căutători: al unui Ulise rătăcind pe mări în căutarea căminului pierdut, al creştinului Parsifal căutând misticul potir. Substraturile mitice ale romanului revelează, de asemeni, între alte structuri esenţiale, aceea a căutării. Nu este vorba, fireşte, doar de o „temă" preferată a romanelor din toate timpurile; nu pentru faptul că istoriseşteperipeţiile unei omeniri într-o permanentă agitaţie iscoditoare, ci pentru că este chiar el o continuă căutare, romanul constituie genul literar al explorării. Dacă ne-am imagina un roman al romanului (şi unele opere semnificative ale timpului nostru se apropie de o asemenea formulă, fiind scrieri în care romancierul se înfăţişează pe sine scriindu-şi opera, înfăptuirea acesteia petrecându-seoarecum sub ochii noştri), se înţelege de la sine că, personajul principal al unei astfel de lucrări fiind mai puţin romancierul şi mai degrabă însuşi Romanul, acesta n-ar putea să ne apară decât ca o entitate, o fiinţă spirituală care, căutând să cuprindă o lume, se caută pe sine. Orice încercare de a construi o istorie a romanului trebuie să ţină seamă de acest caracter esenţial. A scrie o astfelde istorie înseamnă a urmări etapele uneia din cele mai pasionante aventuri ale spiritului uman. Şi întrucât – cu excepţia unor protopărinţi din Antichitate şi Evul Mediu – literatura romanescă apare în Europa o dată cu epoca modernă, istoria sa e strâns legată de mutaţiile, de revoluţiile culturii timpurilor noi şi, îndeosebi, de marea revoluţie artistică, de acea criză fecundă, reînnoitoare, princare trec de aproape un secol, toate artele. Criza romanului despre care se vorbeşte mult în ultimul deceniu, face parte dintr-un proces mai vast care a afectat şi continuă să afecteze literatura, muzica, artele plastice, şi care, în cele din urmă, ţine de însăşi criza omului modern, a acelui om pe care romanul din zilele noastre – după o formulă a lui R.-M. Albérès – îl reprezintă în totalitateasa. A ajunge într-o situaţie critică înseamnă, pe de o parte, a fi supus unor forţe interne contradictorii, pe de altă parte, a ajunge la o limită, la epuizarea virtualităţilor. Dacă înţelegem prin roman – aşa cum ne invitau manualele vechi de teorie a literaturii – o specie literară cu caracteristici definite, nu se poate să nu constatăm că, de fapt, categoriile estetice de altădată sunt de multsparte şi depăşite. Cunoaştem azi romane de foarte multe feluri, dar Romanul, specie bine delimitată, nu mai există. Mai putem vorbi oare azi de existenţa unui roman? Diversitatea speciilor şi formelor e atât de mare, încât numai comoditatea categoriilor atotîncăpătoare ne face să înglobăm sub aceeaşi denumire Război şi Pace de Tolstoi, o povestire de science fiction şi o carte ca L'Innommable alui Samuel Beckett. Ne putem întreba dacă o operă ca Ulise a lui James Joyce, şi cu atât mai mult scrierile lui Beckett, nu reprezintă o parodie finală a unui gen agonic, după cum Don Quijote era o înmormântare parodică a romanului cavaleresc medieval. Se poate vorbi, oare, despre moartea romanului? Apariţia unui antiroman, ca şi alte fenomene aparent finale, în evoluţia acestui gen nu sunt...
tracking img