Litterature grecque

Disponible uniquement sur Etudier
  • Pages : 391 (97704 mots )
  • Téléchargement(s) : 0
  • Publié le : 11 mai 2010
Lire le document complet
Aperçu du document
GUY RACHET LA TRAGEDIE GRECQUE Copyright, Payot, Paris, 1973
Toate drepturile asupra prejentei ediţii sint rezervate editurii UNIVERS
Guy Rachet
TRAGEDIA GREACĂ
2002

Traducere de
CRISTIAN UNTEANU
Bucureşti, 1980
EDITURA UNIVERS
PROLOG

CONSIDERAŢII INACTUALE ŞI ACTUALE
OARE IN CE MOD un om al secolului XX poate aborda tragedia greacă ? Oare cum se mai poate simţi el implicat înproblemele pe care aceasta le ridică ? In cele din urmă, tragedia greacă rămîne oare numai o simplă curiozitate de erudit sau ne apare drept o realizare eternă, ca o fiinţă veşnic vie, o operă care ne mai implică încă în calitatea noastră de oameni ? Iată întrebări pe care trebuie să ţi le pui la începutul unui studiu consacrat tragediei greceşti. Desigur, supravieţuirea ei timp de douăzeci şipatru de secole - vom mai reveni asupra acestei idei - ar putea apare ca un răspuns pozitiv. Dar operele, sau mai bine spus cîteva opere ale unor scriitori decadenţi minori ai antichităţii, elucubraţiile acestor amatori de obscuritate, ale acestor echilibrişti ai poeziei, maeştri neînsemnaţi şi sterili care voiau cu orice preţ să inoveze, ale acestor Licofroni - contemporani nu întîmplător cu nişteZoili şi cu alţi critici detractori ai lui Homer - şi ai propriilor lor „clasici" - nel-au parvenit ca o mărturie a neputinţei epocilor de decadenţă. La această întrebare răspund că atît timp cît vor exista „oameni liberi" în concepţia dată de Barres acestui cul-vînt, individualităţi afirmate în contrast cu influenţa Statelor şi a colectivităţilor, atît timp cît va exista o voce care să se ridiceîmpotriva tiraniilor care strivesc omul, tragedia greacă va rămîne vie şi va continua să găsească în noi motivaţia acestei supravieţuiri. Iar atunci cînd ultimul om liber va dispare, tragediei greceşti nul-i va mai rămîne decît să moară.

6 / TRAGEDIA GREACA
Dar, înainte de a demonstra lucrurile afirmate - şi o mare parte a cărţii nu va avea alt scop - mi se pare util să examinăm dacă se poate dao definiţie a tragediei greceşti, a tragediei, fără a medita încă asupra esenţei sale despre care se va vorbi în primul capitol al acestui studiu. Să ne punem însă de acord, de la bun început, asupra termenului de „definiţie" : este un joc van al minţii de a pretinde să înglobezi un întreg ansamblu complex de idei, de fapte sau de elemente disparate, în cîteva fraze bine formulate numitedefiniţie. Să încercăm mai degrabă a găsi o linie de forţă care trebuie să apară ca ideea dominantă ■- sau ca una din ideile dominante - ale acestui fenomen care este tragedia greacă, „manifestarea cea mai profundă a geniului elen", după Nietzsche.
Ulrich von Wilamowitzl-Moeliendorf a definit tragedia greacă drept „un fragment, complet în sine, al legendei eroice, tratat poetic în genul sublim, destinat afi reprezentat, ca parte integrantă a cultului public, în sanctuarul lui Dionysos, de către un cor de cetăţeni atel-nieni şi de către doi sau trei actori" . Avem aici programul unei cărţi despre tragedia greacă, dar îi lipseşte orice entuziasm, tocmai acel entuziasm dionysiac, al instinctului dionysiac care, unit cu ţîşnirea spiritului apoll-linic, îi apare lui Nietzsche drept origine şi esenţăale tragediei greceşti. în acest spirit, vom prefera celebra definiţie a lui Aristotel pentru care „tragedia este imitaţia unei acţiuni alese şi întregi, de o oarecare întindere, în grai împodobit cu felurite soiuri de podoabe osebit după fiecare din părţile ei, imitaţie închipuită de oameni în acţiune, ci nu povestită, şi care, stîrnind mila şi frica, săvîrşeşte curăţirea acestor patimi" 2. Inaceastă definiţie începem să întrevedem un aspect al spiritului tragediei, acţiune (praxis) care dă naştere milei şi spaimei în sufletul spectatorului. Să nu ne înşelăm însă, este vorba aici doar despre unul singur dintre mecanismele tragicului şi atunci cînd se pleacă de la un a priori filozofic, meditaţia asupra unei asemenea concepţii
1 Euripide, Heracles. Vezi bibliografia.
2 Aristotel,...
tracking img