Projet de licence

Disponible uniquement sur Etudier
  • Pages : 103 (25505 mots )
  • Téléchargement(s) : 0
  • Publié le : 8 juillet 2010
Lire le document complet
Aperçu du document
CAPITOLUL 1: OBIECTIVELE SITUAŢIILOR FINANCIARE ŞI ROLUL LOR ÎN FUNDAMENTAREA TEORIILOR PRIVIND BILANŢUL CONTABIL

1 Delimitări şi fundamentări privind bilanţul contabil:

În cadrul sistemului contabil, subsistemul informaţional economic deţine un rol deosebit de important, în sensul că, deşi obiectivele contabilităţii în general şi a contabilităţii financiare în special sunt extrem devariate, produsele finite ale oricărui sistem contabil sunt situaţiile financiare. Printre aceste situaţii financiare, bilanţul contabil asigură informaţii sintetice şi analitice privind poziţia financiară şi a rezultatului obţinut de întreprindere.
Bilanţul este definit ca un tablou, un „stop-cadru” al situaţiei patrimoniului, determinată la sfârşitul exerciţiului financiar-contabil, ca uninstrument de control şi de gestiune, util luării deciziilor.
Într-o abordare juridică, el este un procedeu al dublei reprezentări a patrimoniului.
Această reprezentare se referă la modalităţile de investire a fondurilor deţinute de întreprindere, precum şi modul de formare a acestora (sursa de procurare), în cadrul relaţiilor cu mediul economico-social. Bilanţul contabil evidenţiază relaţiilede echilibru existente între mijloacele economice ale întreprinderii, pe de o parte şi sursele lor economice, exprimate valoric, pe de altă parte. Între cele două există o egalitate denumită „egalitate bilanţieră”. Se merge pe principiul conform căruia fiecărui element de activ îi corespunde un element de pasiv, ca sursă de provenienţă şi fiecare element de pasiv este generator de bunurieconomice.
Se urmăreşte, prin întocmirea bilanţului, modul în care au fost utilizate sursele de finanţare dobândite de întreprindere.
Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar elementele de provenienţă ale acestor resurse reprezintă PASIVUL. Având în minte imaginea unor talere aflate în echilibru, se deduce una din ecuaţiile fundamentale ale bilanţului:

Patrimoniul întreprinderii

=BILANŢ

Figura 1. Ecuaţia fundamentală a bilanţului contabil

În contabilitate se cunosc două forme de bilanţ:
➢ forma cont, denumită şi schema orizontală de bilanţ, care prezintă activul în partea stângă, iar pasivul în partea dreaptă şi căreia îi corespunde ecuaţia prezentată mai sus (într-o viziune juridică) sau, potrivit unei abordări internaţionale[1]:

➢ formalistă sau verticală, specifică normelor internaţionale, ce permite calcularea situaţiei nete contabile, pe baza formulei:

1.1.1. Dimensiuni istorice privind bilanţul contabil:

Termenul de bilanţ este foarte vechi, astfel că nu se poate afla cu exactitate momentul apariţiei acestui instrument contabil. Bilanţul a aparut din nevoia de informare, de a socoti averea deţinută de o entitate laun moment dat. Ca şi în cazul contabilitătii, nu se cunoaşte precis când şi cine l-a creat. De-a lungul timpului, generaraţii de specialişti şi-au adus aportul la obţinerea unui model care să asigure o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a poziţiei financiare.
„Aristotel, în lucrarea „Politica”, vorbeşte de bilanţul preventiv şi cel consumptiv. […] Autorul italian Brambillavorbeşte de bilanţul cetăţii Trevizia din 1341, iar alţi autori susţin că în anul 1368 s-ar fi încheiat un bilanţ al cetăţii Roma şi mai târziu pentru Milano, ca socoteală finală de activitate.”[2]
Din punct de vedere etimologic, cuvantul „bilanţ” provine din limba italiană, de la cuvântul „bilancia”, care îşi are originea în limba latină, fiind format prin alipirea a două cuvinte şi anume:„bi” – două şi „lanx” – taler, reprezentând o balanţă.
Această balanţă presupune echilibrul permanent între două mărimi – un „cântar al averii” întreprinderii: într-un taler se află activul, iar în celălalt pasivul.
Un bilanţ, în înţelesul contabil al cuvântului, şi-ar avea originile abia în secolul al XIX-lea, deşi contabilitatea în partidă dublă are o existenţă de mai bine de jumătate...
tracking img