Contractul de prestari servicii: un risc penal ce nu trebuie neglijat

Contractul de prestari servicii este reglementat prin lege dar criteriile de definire au fost fixate de jurisprudenţă. Este un contract interesant dar foarte periculos pentru părţile semnatare. Contractul de prestari servicii este un contract încheiat între două persoane, pe de o parte un beneficiar, iar pe de altă parte un furnizor (prestator). Poate fi încheiat de o societate sau de o persoană fizică pentru folosul personal, cel al partenerului, al ascendenţilor sau descendenţilor săi. Sunt posibile două abordări pentru a înţelege definiţia acestui contract, una este negativă, cealaltă este pozitivă. Din punct de vedere negativ, acest contract nu constituie un contract de vânzare sau de cedare de bunuri. Din punct de vedere pozitiv, este un contract prin care furnizorul nu vinde bunuri, dar va pune la dispoziţia celeilalte părţi, clientul, toate cunoştinţele într-un anumit domeniu. Este un fel de ,,vânzare de servicii". Astfel obiectul contractului va fi un serviciu, pe care furnizorul îl pune la dispoziţie clientului său. Serviciile oferite sunt multiple, poate fi vorba de un serviciu intelectual, cum ar fi cel informatic (construirea un site web, unui software, consultanţă, asistenţă…) de un serviciu de întretinere, ( curăţenie, îngrijire de persoane, de întreţinere a unei clădiri, de renovare, construcţie ...). Deoarece compania client, de asemenea numit după caz proprietar, va încheia un contract pentru prestarea unui serviciu, acesta trebuie să fie extrem de vigilent şi să evite capcanele care ar putea conduce la răspunderea penală a directorului cât şi a persoanei morale. Jurisprudenţa este foarte strictă în ceea ce priveşte incadrarea contractului de prestări servicii, ea fixând anumite criterii : - În primul rând ca un contract de servicii să fie admisibil, trebuie să aibe o sarcină precisă care necesită o expertiză în timp