GUY RACHET LA TRAGEDIE GRECQUE Copyright, Payot, Paris, 1973
Toate drepturile asupra prejentei ediţii sint rezervate editurii UNIVERS
Guy Rachet
TRAGEDIA GREACĂ
2002

Traducere de
CRISTIAN UNTEANU
Bucureşti, 1980
EDITURA UNIVERS
PROLOG

CONSIDERAŢII INACTUALE ŞI ACTUALE
OARE IN CE MOD un om al secolului XX poate aborda tragedia greacă ? Oare cum se mai poate simţi el implicat în problemele pe care aceasta le ridică ? In cele din urmă, tragedia greacă rămîne oare numai o simplă curiozitate de erudit sau ne apare drept o realizare eternă, ca o fiinţă veşnic vie, o operă care ne mai implică încă în calitatea noastră de oameni ? Iată întrebări pe care trebuie să ţi le pui la începutul unui studiu consacrat tragediei greceşti. Desigur, supravieţuirea ei timp de douăzeci şi patru de secole - vom mai reveni asupra acestei idei - ar putea apare ca un răspuns pozitiv. Dar operele, sau mai bine spus cîteva opere ale unor scriitori decadenţi minori ai antichităţii, elucubraţiile acestor amatori de obscuritate, ale acestor echilibrişti ai poeziei, maeştri neînsemnaţi şi sterili care voiau cu orice preţ să inoveze, ale acestor Licofroni - contemporani nu întîmplător cu nişte Zoili şi cu alţi critici detractori ai lui Homer - şi ai propriilor lor „clasici" - nel-au parvenit ca o mărturie a neputinţei epocilor de decadenţă. La această întrebare răspund că atît timp cît vor exista „oameni liberi" în concepţia dată de Barres acestui cul-vînt, individualităţi afirmate în contrast cu influenţa Statelor şi a colectivităţilor, atît timp cît va exista o voce care să se ridice împotriva tiraniilor care strivesc omul, tragedia greacă va rămîne vie şi va continua să găsească în noi motivaţia acestei supravieţuiri. Iar atunci cînd ultimul om liber va dispare, tragediei greceşti nul-i va mai rămîne decît să moară.

6 / TRAGEDIA GREACA
Dar, înainte de a demonstra lucrurile afirmate - şi o mare parte a cărţii nu va avea alt scop - mi se pare util să examinăm dacă se poate