Ardea

lumina crestele cele mai înalte, însă fără acea strălucire veselă a dimineţilor frumoase de toamnă. Un văl de negură se aşternea încet pe întinsul bolţii, înşelător şi uniform. Cizmele începuseră într-adevăr să-l chinuie înfiorător. Pielea lor îi ardea fluierul piciorului si, judecând după durerea pe care o simţea, probabil că-i făcuseră băşici. Deodată râpele bolovănoase luară sfârşit şi trecătoarea dădu într-o mică poiană, cu câteva fire de iarbă pipernicită la picioarele unui zid semicircular