Franny CU TOT soarele scînteietor, în dimineaţa de sîmbătă era din nou vreme de palton, nu doar de pardesiu, aşa cum fusese toată săp-tămîna şi cum sperase tot omul să fie şi în week-end-ul cel mare - al meciului cu echipa de la Yale. Din cei douăzeci şi ceva de tineri care îşi aşteptau la gară prietenele să sosească cu trenul de zece şi cincizeci şi două, numai vreo şase-şapte înfruntau frigul de afară, pe peronul neacoperit. Restul stăteau înăuntru, la căldură, în sala de aşteptare, în grupuleţe de cîte doi-trei-patru, fără pălărie pe cap, învă-luiţi în fum gros de ţigară, şi discutau pe un ton care, aproape fără excepţie, suna dogma-tic, ca din carte, de parcă fiecare tinerel, cu vocea lui stridentă, ar fi lămurit o dată pentru totdeauna cine ştie ce chestiune extrem de controversată, căreia, de sute de ani, omeni-rea din afară, străină de mediul universitar, nu se învrednicea să-i găsească o rezolvare. Lane Coutell, îmbrăcat cu un impermeabil „Burberry"* care avea, pare-se, o mesadă de lînă prinsă pe dinăuntru, era unul din cei şase-şapte puştani de pe peronul neacoperit.

* Marcă de confecţii de bună calitate. Sau, mai bine zis, era şi nu era unul dintre ei. Preţ de vreo zece minute şi mai bine, se ţinuse înadins deoparte, atît cît să nu fie nevoit să se înnădească la vorbă cu ceilalţi băieţi, rezemat cu spatele de standul cu cărţi gratuite de Ştiinţă Creştină*, cu mîinile neînmănuşate în buzunarele trenciului. Purta un fular de caş-mir de culoarea castanei, care, pentru că i se ridicase pe gît, nu prea îl apăra de frigul de afară. Cu un gest brusc şi oarecum distrat îşi scoase mîna dreaptă din buzunar şi se apucă să-şi aşeze mai bine fularul la gît, dar pînă să şi-l îndrepte ca lumea, se răzgîndi şi, strecurîndu-şi aceeaşi mînă pe sub imper-meabil, scoase o scrisoare din buzunarul inte-rior al sacoului. Se puse imediat pe citit, cu buzele un pic depărtate. Răvaşul era scris - în formă dactilografiată -pe hîrtie bleu de corespondenţă. Era