Politici şi strategii de conservare a biodiversităţii

Cum înţelegem politica României de conservare a biodiversităţii?
Cât de importantă este, în general, în politica României? Ce înseamnă dpdv bugetar această strategie de conservare a biodiversităţii?

Agenţia Europeană de Mediu – European Environmental Agency – http://www.eea.europa.eu/

Sau de la mmediu.ro, legături utile - instituţii europene şi internaţionale – Agentia Europeana de Mediu (EEA).

2 documente: a) Situaţia de bază privind biodiversitatea Uniunii Europene în 2010, numele în engleză – European Union biodiversity baseline, 2010; acest document reprezintă modul în care la nivelul UE este percepută biodiversitatea şi care sunt principalele idei care fundamentează politica UE privind biodiversitatea; biodiversitatea europeană este componentă a biodiversităţii planetare (orice aspect al politicii UE privind biodiversitatea este/trebuie să fie în armonie cu prevederile convenţiei mondiale pentru biodiversitate).

Există 2 directive fundamentale ale UE care ilustrează politica sa în ce priveşte biodiversitatea: - Directiva Păsări (1979); - Directiva Habitate (1992). De-a lungul timpului, aceste directive s-au concretizat prin diverse iniţiative, acte normative, programe. Cele mai importante programe sunt programele LIFE: Mediu şi Natura. România cotizează la programele LIFE şi are implementate aceste directive în legislaţia proprie.

b) Evaluarea biodiversităţii în Europa – raport pe 2010. Acest raport ne arată cum stăm cu biodiversitatea, cu conservarea, cu exploatarea, specii ameninţate. Este fundamentul pentru o politică şi strategie de conservare a biodiversităţii, pentru că trebuie să ştim la ce ne raportăm.

O mare problemă pentru biodiversitate, nu numai în România, sunt speciile invadatoare, care pot duce pana la dispariţia celor pe care le „invadează”, prin urmare la scăderea drastică a biodiversitaţii şi instalarea unei diversităţi scăzute, scăderea valorii