Jean-Loup Dabadie

reprezentând monstruozitatea, dar înainte de toate, metamorfoza. Barocul avea, de asemeni, o vădită predilecţie pentru acest pecoris custos, pe care-l îndrăgise pentru inventivitatea sa, pentru capacitatea sa de a se preschimba oricând şi în orice. Jean Rousset găseşte în Proteu – ca şi în Circe, în Păun etc. – simboluri dominante ale barocului iubitor de transformări miraculoase (cf. L' Âge baroque en France, Paris, 1954). Proteismul, metamorfoza generală a formelor, nu este doar o lege a devenirii