Maurin Des Maures

conseillé des gens d’Église ! Voici la suite…» Ganelon le félon Évidemment, vous n’allez pas tout écouter, sinon, on y est encore à la page 500 ! Voici donc ce qui se passe d’abord dans la chanson. Pendant sept ans, Charlemagne a combattu et vaincu les Maures en Espagne. Seule la ville de Saragosse, dont Marsile est le roi, lui résiste. Que faire ? Marsile offre la paix, avec l’intention de trahir ses engagements dès qu’il l’aura obtenue. Le comte Roland, pair de France, neveu de Charlemagne veut poursuivre

(1872) and three continuations (1885, 1886 and 1890). While Tartarin was immensely popular with readers, Daudet’s non-committed humour proved less so with writers, although Jean Aicard (1848–1921) had some success with the equally flamboyant Maurin des Maures (1907). This was in part because Daudet had captured the exuberant humour of the Midi, which was not easily imitated, though it seems most likely that the pull of satire was too strong. What might be called, with some stretching of the word,

romane ating tema nr. 3: fiica păcătoasă. Vom regăsi lesne aceste teme la René Bazin şi, mai târziu, la Henri Bosco; vom depista, printre sute de romane, tema „vânătorului îngâmfat" de pildă, în Gaspar munteanul de Henri Pourrat sau în zgomotosul Maurin des Maures de Jean Aicard... Din 1890 până în zilele noastre, romanul pământului poate fi clasat cu uşurinţă în cinci sau şase rubrici, după tema dramatică folosită drept pretext. Pretext necesar, căci această condensare dramatică reţine atenţia pe care