Polly et moi

Izbucniră aplauze (...). Tolley se înclină spre public(...) violoniştii anonimi se înclinară şi ei. Invitaţii se ridicară de pe scaune. Conversaţia, până atunci reţinută, se revărsa ca un torent. «– Bătrânul lord a fost fantastic de nostim, se adresă Polly Logan unei prietene descoperite printre invitate. – Ca şi omuleţul roşcovan care-l însoţea.»"4 Ce comic e efectul obţinut de Huxley prin punerea în „contrapunct" a suitei simfonice pe de-o parte şi a celor care o execută sau se fac că o ascultă, pe