Ponte Vecchio

sfîrşitul postului mare, în aerul lichid şi glacial care v îmbăia castanii, platanii de pe bulevarde, copacul din ■curtea casei noastre, îşi deschideau frunzele aşa cum le-ar fi deschis într-o cupă de apă proaspătă, narcisele, anemonele de pe Ponte-Vecchio. Tata ne povestise că A. J. îi spusese acurr, unde se ducea domnul de Norpois cînd îl întîlnea in casă. — La doamna de Villeparisis, o cunoaşte foarte bine, habar n-aveam. Se pare că e o fiinţai fermecătoare, o femeie superioară. Ar trebui