ISLAMISMUL:DOCTRINA ŞI LEGEA ISLAMICĂ ( Simboluri islamice ) ( Dreptul islamic )...

În primele decenii ale secolului al VII-lea, intensificarea procesului de destrămare a relaţiilor gentilice si de formare a claselor sociale a creat premizele apariţiei statului arab. În acţiunea de consacrare a societăţii, pe plan ideologic, si de accelerare a formării statului unificat prin unirea triburilor arabe un rol deosebit l-a avut mahomedanismul sau islamismul.

Apariţia islamismului a fost pregătită de existenţa in credinţele arabe preislamice, a concepţiei despre o zeitate principală Allah, ca si de influenta concepţiilor mozaice si creştine despre o zeitate unică Jahve si Dumnezeu. Însă, islamismului aşa cum a apărut el in Arabia a fost iniţial o puternică reacţie împotriva politeismului pe de o parte, si a dominaţiei străine pe de altă parte. A însemnat o radicală reformă religioasă, dar si o trezire la viata istorică a unei populaţii relativ sărace. De aceea s-au conturat două elemente principale: unul religios propriu-zis, considerat ca revelaţie, si unul uman, caracterizat prin dorinţa de eliberare si de expansiune. În opinia musulmanilor, nu există alt întemeietor al religiei islamice, decât Dumnezeu, care a restabilit raportul de ascultare, de supunere, existent intre om si Dumnezeu încă de la crearea omului, raport în care Dumnezeu este Stăpânul, iar omul este supus – musulman, rob – abd.Totuşi, cei mai mulţi cercetători ai religiei islamice sunt de acord ca aceasta aluat naştere prin misiunea specială a lui Mahomed ( apox.570-632), creatorul, sub forma unui sistem coerent si unitar, a noii religii si propovăduitorul acesteia. Impunerea islamismului nu s-a realizat însă lesne. La început Mahomed şi-a câştigat adepţi din rândurile populaţiei sărace din Mecca, ceea ce a trezit ostilitatea aristocraţiei şi negustorimii de aici, fapt pentru care Mahomed şi adepţii săi au fost siliţi să se retragă din Mecca şi să se