Emil Cioran

implicaţii, însă cu efect negativ unic: impulsul absolutului, tentaţia imposibilului, irealizabilul. De cele mai multe ori, însă, ceea ce predomină este negaţia, un anume “masochism”, obsesia răului întoarsă pervers asupra literelor (predominantă la Emil Cioran); apăsarea paralizantă a ideii morţii, neantului, vidului, dublată de “disperarea” de a nu putea prinde, prin limbaj, esenţa (atitudini tipice la Eugen Ionescu); conştiinţa atroce a eşecului inevitabil (transformat la succesorii lui Kafka în adevărat

Nicholas Georgescu-Roegen nous semble appartenir à cette diaspora intellectuelle roumaine qui a déjà donné au XXe siècle des figures aussi peu cartésiennes que Tristan Tzara, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Virgil Gheorghiu, Stéphane Lupasco ou encore Emil Cioran, ces iconoclastes de la mythologie moderne de l’Occident. C'est aussi à nos mythes que s'en prennent les analyses de Georgescu-Roegen : la figure du cercle et sa cosmologie ne sont-elles pas caractéristiques de la pensée mythique ? Or, la naissance