Eugénie Grandet Et La Condition Féminine

brodate, iar cei roz aveau luciul satinat al pielii blonde; în sfârşit, mănuşile, aşezate simetric pe postavul etajerei, cu degetele lor alungite, cu palma îngustă, ca la fecioarele bizantine, aveau acea graţie rigidă şi parcă adolescentă a nimicurilor feminine care n-au fost încă purtate. Dar ultima vitrină le reţinu mai mult atenţia, era o expoziţie de mătăsuri, de satenuri şi catifele, o gamă suplă în care vibrau cele mai gingaşe culori ale florilor: sus, catifele de un negru întunecat, ori albe ca laptele;