CURS 1

Psihologia educaţiei – parte integrantă a fenomenului educaţional

Parte integrantă a dezvoltării sociale şi personale, educaţia poate fi întâlnite în multiple ipostaze: ca fenomen, proces, relaţie, ansamblu de influenţe, intervenţii şi interacţiuni etc. Esenţa educaţiei ne este dezvăluită chiar de sensurile pe care le au „rădăcinile” latine ale cuvântului : educo, educare= a creşte, a hrăni (din punct de vedere cultural, moral, social). Ca fenomen - educaţia apare ca element determinant al devenirii noastre ca fiinţe umane, atât în ceea ce priveşte formarea personalităţii, cât şi în ceea ce priveşte evoluţia societăţii. Astfel, educaţia apare şi ca important agent al socializării (procesul de integrare a fiecărui individ în structurile sociale), prin intermediul dezvoltarea fiecărei persoane beneficiind şi de aportul aspectelor culturale. Ca proces – educaţia vizează transformarea , în sens pozitiv, a fiinţei umane, într-o succesiune de etape, achiziţii şi restructurări care au drept scop atât integrarea individului uman în societate, cât şi afirmarea maximă a potenţialului său individual. Ca relaţie - educaţia se referă la interacţiunile şi comunicarea specifică ce se stabilesc între principalii actori ai sferei educaţionale: educatorul (învăţătorul/ profesorul) şi educabilul (elevul /studentul). Se regăseşte în calitatea şi tipul de raporturi pe care le stabilesc persoanele ce modelează fiinţa umană cu cei care sunt formaţi şi instruiţi, adică susţinuţi în dezvoltarea lor psihosocială. În esenţă educaţia se referă la „orice act uman prin intermediul căruia se realizează o anumită influenţă asupra unui individ, influenţă capabilă să determine o anumită reacţie a individului, o anumită modificare a personalităţii sale. Aceste modificări pot afecta toate dimensiunile personalităţii : intelectivă, afectivă, atitudinală, comportamentală, acţională” (Dumitru, 2001, p16, apud. Sălăvăstru, 1994).

În literatura de