Charles Baudelaire - Balconul
Stapîna pe-amintire, iubita-ntre iubite!
Tu, grija mea si unic tezaur de placeri
Mai stii tu dezmierdarea iubirii fericite
Caminul blînd si vraja varaticelor seri
Stapina pe-amintire, iubita-ntre iubite!

În serile cînd lampa ne lumina plapînd
Sau pe balcon în roze amurguri visatoare
Ce dulce-ti era sanul si sufletul ce bland
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile cînd lampa ne lumina plapînd

Cît de frumos e-apusul în serile senine
Ce adîncime-n spatiu si-n suflet ce delir
Craiasa-ntre iubite, cînd m-aplecam spre tine
A sîngelui mireasma visam sa ti-o respir
Cît de frumos e-apusul în serile senine

Pe nesimtite noaptea prindea sa creasca lin
Si ochii mei privirea cereau sa ti-o ghiceasca
Si îti sorbeam suflarea, o farmec!, o venin!
Si-ti adormeam piciorul în mîna mea frateasca
Pe nesimtite noaptea prindea sa creasca lin

Stiu sa-mi aduc aminte de clipele senine
Si-mi vad din nou trecutul în poala ta pitit
Caci unde vraja-ti dulce o pot gasi mai bine
Decît în blîndu-ti suflet si-n trupul tau iubit?
Stiu sa-mi aduc aminte de clipele senine

Aceste juraminte, miresme, sarutari
Din hauri nepatrunse se vor mai naste oare
Cum, dupa ce se scalda în nesfîrsite mari
Pe cer se urca iarasi întineritul soare?
- O vis! o, juraminte! sarutari!

Le Balcon
Mère des souvenirs, maîtresse des maîtresses,
Ô toi, tous mes plaisirs! ô toi, tous mes devoirs!
Tu te rappelleras la beauté des caresses,
La douceur du foyer et le charme des soirs,
Mère des souvenirs, maîtresse des maîtresses!
Les soirs illuminés par l'ardeur du charbon,
Et les soirs au balcon, voilés de vapeurs roses.
Que ton sein m'était doux! que ton coeur m'était bon!
Nous avons dit souvent d'impérissables choses
Les soirs illuminés par l'ardeur du charbon.
Que les soleils sont beaux dans les chaudes soirées!
Que l'espace est profond! que le coeur est puissant!
En me penchant vers toi, reine des adorées,
Je croyais respirer