Nu

comentată, viaţă de la o zi la alta, atunci jurnalul unui poet este o noţiune lipsită de sens pentru că viaţa poetului nu are absolut nici o importanţă. Poetul există şi rămâne numai prin ceea ce reuşeşte să nu trăiască şi, netrăind, să creeze doar. Pentru că, după cum bine se ştie, numai ceea ce nu există în planul vieţii se realizează în planul artei. O dragoste împărtăşită nu naşte poeme - mărturie stă întreaga istorie a poeziei lumii. Deci, pentru a fixa dintru început termenii, pentru a turna

PATRICIAN: Tot nimic. PATRICIANUL BĂTRÂN: Nimic dimineaţa, nimic seara. AL DOILEA PATRICIAN: De trei zile, nimic. PATRICIANUL BĂTRÂN: Cercetaşii se duc, cercetaşii se-ntorc. Dau din cap si spun: „Nimic". AL DOILEA PATRICIAN: Au cutreierat peste tot, nu mai e nimic de făcut. PRIMUL PATRICIAN: De ce vă-ngrijoraţi dinainte? S-aşteptăm. Poate că se-ntoarce aşa cum a plecat. PATRICIANUL BĂTRÂN: L-am văzut când ieşea din palat. Avea o privire ciudată. PRIMUL PATRICIAN: Eram şi eu de faţă şi l-am întrebat

căsătoreşte, în 1966, cu Almerina Antoniazzi. Moare, la 28 ianuarie 1972, în clinica “La Madonnina” din Milano. Numit ofiţer, Giovanni Drogo părăsi într-o dimineaţă de septembrie oraşul, pentru a pleca spre Fortăreaţa Bastiani – prima sa garnizoană. Nici nu se luminase încă bine de ziuă când se trezi din somn şi-şi îmbrăcă pentru prima oară uniforma de locotenent. De cum sfârşi cu îmbrăcatul, la lumina unei lămpi cu gaz, Drogo se privi în oglindă, fără să încerce însă acel sentiment de satisfacţie la care

voce descântată, Betris, Alis, Berte cea înaltă, Erembourg, doamnă-n Maine odată, Lorena Jeanne, nevinovată De englezi arsă la Rouan, Unde-s, Fecioară preacurată? Dar unde-i neaua din cel an? Prinţe, nu întreba pe unde, Nici de al vremilor noian, Doar un refren îţi va răspunde: Dar unde-i neaua din cel an? Balada domnilor de altădată urmând zisele dinainte Unde-i Calist al treilea, care Ca ultimul

.'* ISBN 973-9032-34-6 Piuitul de dimineaţă al păsărilor îi părea anost Fran-coisei. Fiecare cuvînt al „jupîneselor" o făcea să tresară ; incomodată de paşi4 lor, îşi punea întrebări în legătură cu ele ; căci ne mutasem. Fireşte, servitorii nu forfoteau mai puţin la al „şaselea" din fosta noastră locuinţă ; dar îi cunoştea ; acel du-te-vino avea pentru ea ceva prietenos. Acum dădea chiar tăcerii o atenţie dureroasă. Cum noul nostru cartier părea tot atît de liniştit pe cît de zgomotos era

Peste jumătate de oră se află la colţul străzii, în faţa clădirii de 42 de etaje în care domicilia. Nici un accent stilistic, simpla geometrie a asamblării: un adăpost, atît, suprapunere de cutii locative. Bloc stalinist... mormăie. Nu, blocurile staliniste nu atingeau asemenea înălţime. Stalinist, totuşi, repetă, sfidînd decorul posterităţii. Va redeveni, în această dimineaţă, cel din urmă cu nouă ani? Uluit, ca atunci, de noutatea vieţii de după moarte? Nouă ani, cît nouă luni în burta doldora

dedicate noua.  Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata.  Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele. Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.  Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim.  Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric.  Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc

jurnal sau trhnQpţe> ™ffl-Qistic. In mod firesc ele nu au mai joşi .reluate în' dtfKr. Şantier. . , Autenticitatea este trăsătura de bază a acestor pagim. Notaţiile, sentimentele, gîndurile cărţii au o puternică putere de convingere, fiind scrise cu o anumită fervoare, la cea mai înaltă tensiune. Scriitorul îşi .mbintitule'ază opera „roman indirect", ple-dind in prefaţă pro domo. In ultimă instanţă nu există subiecte tabu pentru această specie ; ,,Nu înţeleg de ce ar fi „roman" o carte în care se descrie

ţinând calea Măriucăi. CHIRIŢA: Ţâst, beţivilor... bine v-o făcut sufleţelu... De ce nu vă păziţi viţeii şi Măriucile?... Aşa să păţiţi... Hai, lipsiţi de-aici! UN ŢĂRAN: Da-i păcat, cucoană, să ne laşi păgubaşi... Da! dacă nu ne-om jălui la d-ta care ne eşti stăpână vecinică... la cine să ridicăm glasul, săracii de noi! ALTUL: Am ajuns mai rău decât ţiganii! CHIRIŢA: Auzi-i?... auzi-i, ţopârlanii!... Ei, apoi să nu-i iei la măsurat cu prăjina de falce?... Afară, mojicilor, că vă ştiu eu de mult

cererile sale in fruntea listei sale de prioritati. Oricat de mult se straduieste victima sa raspunda acestor solicitari, agresorul nu e niciodata multumit si isi supune victima unor dusuri de bombaneli, reprosuri, critici. “Nu pleca la petrecere, nu ma simt bine. Daca pleci si mi se face rau, ce ma fac? Aha, da, tii mortis sa pleci… La ce sa ma astept de la tine ? Tie niciodata nu-ti pasa de mine. » 2.Etichetare. « Esti un lenes/copil rau/prost. » sau « Tampitule ce esti/ Raule ! » sunt forme de etichetare