UDJG Facultatea de Litere

Literatură comparată
Anul al II-lea, sem. 2

Prof. univ. dr. Doiniţa Milea

Gala i 2009

Obiectivul cursului
Cunoaşterea atmosferei culturale şi a dinamicii formelor literare între secolele XVII-XIX. Circulaţia temelor şi motivelor din spaţiul formelor literare spre secolul XX-XXI

Literatură comparată

Cuprins

Argument Epistolarul ca modalitate specifică de scriitură. Disimularea ficţiunii. Metamorfozele formei epistolare Pactul ficţional în romanul istoric. Logica ISTORIEI şi logica romanului. Convenţii romaneşti. De la biografia imaginară la parabolă Modele ale prozei interbelice şi postbelice: parabola condiţiei umane, distopia totalitară. Universuri imaginare ale timpului – memorie. De la canonul mimetic la reflecţii metanarative. Reconfigurări de mituri Premiul Nobel pentru literatură Teste de evaluare Model de referat tematic

5 7

21

55 92 95 96

Literatură comparată

Argument

Argument
Contestarea noţiunii de „gen” literar ca şi convenţia tacită conform căreia „a ordona opere literare în funcţie de apartenenţa lor la un gen înseamnă a le devaloriza, se fac simţite în studiile de gen, ca reacţie târzie la modalitatea clasică, canonică, de a judeca o operă literară în funcţie de conformitatea faţă de regulile genului. Teoria genurilor în discuţie astăzi, legată de teoria discuruslui literar ăn genere, întâmpină o problemă ţinând de caracterul specific al oricărei norme estetice. O operă mare, artistic vorbind, spaţiul în care se întâlnesc două trepte ale unui „gen”, cea pe care o depăşeşte şi cea pe care o creează. Un caz aparte îl formează literatura de masă pentru care înscrierea cât mai bine în regulile genului asigură succesul operei (Käte Hamburger, Logique des genres littéraires, Seuil, 1986; Théories des genres, Seuil, 1986). Numeroasele tentative de codificare a unui gen literar au dus la crearea unor modele, a unor tipare convenţionale, în care regulile de gen sunt reperabile, atât la